Îmbrăţişare, de Vitiuska

Îmbrăţişare

 

Întâmplarea ne adusese unul lângă celălalt,

un semn ce-l percepusem, iniţial, preaînalt,

că-mi dădeai curajul să-mi ridic ochii de pe asfalt,

fiind mereu gata în braţe să faci câte un salt.

 

Erai cuprinsă de-o roşeaţă, obrajii ţi-erau fierbinţi,

şi-ai încercat, din prima zi, cu mângâieri să mă alinţi.

Eu te-am văzut, din prima zi, icoană între sfinţi,

tu m-ai privit şi m-ai ales dintr-o ceată de prinţi.

 

Când razele de soare-ţi străpungeau părul negriu,

m-au prins uitându-mă la tine, uitând eu sa mai fiu,

pierzându-mă de trup de tot, cerşind şi eu o rază

din cele ce-ţi treceau prin păr, pe pământ să nu cază.

imbratisare-vitiuska

 

 

 

 

2 gânduri despre „Îmbrăţişare, de Vitiuska

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s