Baba, de Vitiuska

Baba

Mă simt deja mai ostenit,

bătrâneţe, ştiu că ai venit.

Haina mi-e călduroasă, groasă, din pâsle,

braţele mi-s grele, azi, ca două vâsle.

Ceva, vru liniştea si gândurile parcă să-mi tulbure,

un vânt ce mişcă poarta casei vrând parcă s-o fure.

Duc lupta asta de prin Brumar

şi totu’mi pare un calvar.

Acum sunt bătrân şi-s singuratic,

tot ce mi se-ntâmplă-mi pare un spectacol sadic.

Un roşu aprins din focul ce încălzeşte soba

vrea să mă anunţe că nu mi-e departe baba

ce împleteşte roşu cu alb în Mărţişor,

şi-mi aminteşte şi de baba de care tare-mi este dor.

baba- vitiuska.jpg

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s