Tare-am fost, de Virgil Carianopol

Virgil Carianopol

Tare-am fost

 

Tare-am fost, un om ca nimeni altul,

Un sucit mereu, un strâmbă-drum,

Mi-am dorit, când eram jos, cu-naltul,

Iar de-acolo, unde sunt acum.

 

Toată viaţa mi-o trăii bolnavă.

Am fost mare, doar când eram „mic.”

Am suit când am căzut din slavă

Şi-am căzut voind să mă ridic.

 

N-am cerut  la nimeni niciodată,

Chiar de-a fost să rabd, în viaţa mea.

Am dat totul fără nici o plată,

Nevoind nimic să mi se dea.

 

N-am lovit în nimeni. Mai-nainte

Am izbit în mine pentru-a şti

Cât ar fi durerea de fierbinte

Pentru-acel pe care l-aş lovi

 

Am trecut prin toate totdeauna

Ne-nsemnat, mereu un suferind,

Un vulcan, afară stins într-una,

Înăuntru, însă, clocotind.

virgil carianopol-tare-am fost

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s