Uuuh!

Uuuh!

 

Sunt iscusit, uşor falit căci n-am socotit,

Am pus preţ pe vorbe de duh

Răspândite prin văzduh.

Nu m-am oprit, chit că-n rană-i cuţitul înfipt.

 

În bătaia vântului, de neclintit, bine pregătit.

Cu căldură-n suflu, cuprins de năduh,

’S de neatins de bruh.

La vorbe-s chibzuit, fapte-am privit, oameni am citit.

 

De exerciţiu-s călit, novice fiind, de multe ori m-am pripit.

Născut în zi de mare zăduh

În prezenta Sfântului Duh,

Îndârjit fiind, adevăr mi-a dăruit ca să mă vadă izbăvit.

 

 

 

Îngeri, de Vitiuska

Îngeri

Port în suflet pretutindeni doi sfinţi

Se îngrijesc de mine, mă ocrotesc, doi părinţi

Aş vrea în fiecare zi să le mulţumesc pentru suport

Şi-aş vrea, mereu, să le-arăt dragostea ce le-o port

 

Ştiu că mi-e sufletul încă tânăr, de copil

Şi sunt condus de un caracter încă juvenil

Dar o oglindă-mi aminteşte că îmbătrânesc

Şi că parinţilor trebuie să le mulţumesc.

 

Din tot ce m-au învăţat, aş vrea măcar jumătate

Să pot s-ofer la rândul meu mai departe.

Un lucru prin minte acum îmi trece

Cum reuşeau dintr-o bucată să facă zece.

 

Părinţii mei, ce mă iubesc fără măsură

Nu ezitau să-şi rupă de la gură

Să-mpartă cu noi orice mizilic

Părinţii mei cu chip angelic.

ingeri-vitiuska

 

 

 

Împreună, la joacă, de Vitiuska

Împreună, la joacă

 

Am văzut atâtea locuri împreună

Mă duci pe mare, mă urci pe lună

Mă duci în locuri neştiute,

Îmi aud numele şi vin pe vrute, nevrute.

 

Şi facem totul împreună,

Nedespărţiţi, mereu de mână

Lumea e mare şi pe alocuri

Ea are farmec, noi avem jocuri.

impreuna, la joaca - vitiuska

 

Tablou de familie, de Vitiuska

Tablou de familie

 

Din camera de zi se aude un oftat.

Pe canapeaua roasă stă un biet moşneag,

În mintea lui sunt multe lucruri ce se cern

Pe mâini stă sprijinită Steaua Sudului, Jules Verne.

 

Fruntea sa e încreţită şi mâinile-I sunt îmbătrânite

Paginile-ngălbenite, uşor, sunt răsfoite.

Fire de praf sunt pe alocuri depuse pe masă

Florile din glastră primesc lumina ce intră pe fereastră.

 

Şi în aceea lumină se putea  vedea

Un fum gros ce din pipa-I învăluitor ieşea.

Fruntea-I riduri aşternea. Cu buricele degetelor tocite,

Zilele lui, i le pot numara acum în pagini citite.

tablou de familie.jpg

 

 

Baba, de Vitiuska

Baba

Mă simt deja mai ostenit,

bătrâneţe, ştiu că ai venit.

Haina mi-e călduroasă, groasă, din pâsle,

braţele mi-s grele, azi, ca două vâsle.

Ceva, vru liniştea si gândurile parcă să-mi tulbure,

un vânt ce mişcă poarta casei vrând parcă s-o fure.

Duc lupta asta de prin Brumar

şi totu’mi pare un calvar.

Acum sunt bătrân şi-s singuratic,

tot ce mi se-ntâmplă-mi pare un spectacol sadic.

Un roşu aprins din focul ce încălzeşte soba

vrea să mă anunţe că nu mi-e departe baba

ce împleteşte roşu cu alb în Mărţişor,

şi-mi aminteşte şi de baba de care tare-mi este dor.

baba- vitiuska.jpg

 

De Dragobete

De printre buze-ți ies iar
Aceleaşi cuvinte ce vor să-mi intre-n minte clar
Şi zâmbetul meu de copil, pe care tot îl urmăreşti,
Pe chipul meu se-arată de-ndată ce-i spui că-l iubeşti.

Îmbrăţişare, de Vitiuska

Îmbrăţişare

 

Întâmplarea ne adusese unul lângă celălalt,

un semn ce-l percepusem, iniţial, preaînalt,

că-mi dădeai curajul să-mi ridic ochii de pe asfalt,

fiind mereu gata în braţe să faci câte un salt.

 

Erai cuprinsă de-o roşeaţă, obrajii ţi-erau fierbinţi,

şi-ai încercat, din prima zi, cu mângâieri să mă alinţi.

Eu te-am văzut, din prima zi, icoană între sfinţi,

tu m-ai privit şi m-ai ales dintr-o ceată de prinţi.

 

Când razele de soare-ţi străpungeau părul negriu,

m-au prins uitându-mă la tine, uitând eu sa mai fiu,

pierzându-mă de trup de tot, cerşind şi eu o rază

din cele ce-ţi treceau prin păr, pe pământ să nu cază.

imbratisare-vitiuska

 

 

 

 

Tăcerea, de Vitiuska

Tăcerea

 

Tăcerea e tot un soi de exprimare, dar care s-ar putea să-i facă pe oameni să pară mai trişti,

dar ei o văd ca pe ceva ce n-are preţ, ceva ce ţine locul lacrimilor plecate pe mirişti

Şi n-o să vezi vreodată pe faţa acestor oameni lacrimi curgând rânduri,

adesea fac ei un giumbuşluc ce te-ar face să crezi că suferinţa o poarta în gânduri.

Dacă-mi permiţi o socotinţă, eu cred că o considera, adesea, chiar o virtute,

aceştia preferând-o unui spectacol ieftin, ce s-ar putea să nu exprime prea multe.

tacere-vitiuska

 

Rendez-vous surnaturel, de Vitiuska

Rendez-vous surnaturel

Pe când eram un tânăr cu mintea-n nori şi-n gânduri adâncit,

Priveam vântul cum cu o mână grea stabilopozii-i aşeza,

Iar eu eram la fel de dârz şi pentru a te întâlni cutreieram faleza

Şi-acelaşi vânt, din spate, spre tine mă împingea şi mai îndârjit.

 Şi-am văzut bine că nu pot si nici nu vreau să mă opun chemării

Şi-am vrut, ca un stabilopod supus, să fiu spălat de valurile mării

Şi-am devenit umil când am văzut ce soi de putere lângă tine m-a pus,

Împins de-un vânt din Ceruri, mă simţeam printre nemuritori sus-pus.

rendez-vous-surnaturel-vitiuska

Optică, de Vitiuska

Optică

 

 Privire de ochi căprui,

Ce vrei, tu, inimii

Să-i spui?

Ştii, tu, că doar ea te-ascultă

Când ce vezi

Să spui n-ai cui.

De îţi văd ochii vreun fruct mai amărui,

Înainte să-l mănânci,

Inimii-ntrebări să-i pui!

optica-vitiuska