Când, de Virgil Carianopol

Virgil Carianopol

Când

 

Când vrei să vezi prin timpul ce desparte
Şi nu mai poţi străbate de desiş,
Închide ochii şi-ai să vezi departe
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei să fii de depărtări aproape
Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,
Te depărtează şi mai mult de toate,
Că depărtarea-apropie mereu.

virgil carianopol-cand

 

Tare-am fost, de Virgil Carianopol

Virgil Carianopol

Tare-am fost

 

Tare-am fost, un om ca nimeni altul,

Un sucit mereu, un strâmbă-drum,

Mi-am dorit, când eram jos, cu-naltul,

Iar de-acolo, unde sunt acum.

 

Toată viaţa mi-o trăii bolnavă.

Am fost mare, doar când eram „mic.”

Am suit când am căzut din slavă

Şi-am căzut voind să mă ridic.

 

N-am cerut  la nimeni niciodată,

Chiar de-a fost să rabd, în viaţa mea.

Am dat totul fără nici o plată,

Nevoind nimic să mi se dea.

 

N-am lovit în nimeni. Mai-nainte

Am izbit în mine pentru-a şti

Cât ar fi durerea de fierbinte

Pentru-acel pe care l-aş lovi

 

Am trecut prin toate totdeauna

Ne-nsemnat, mereu un suferind,

Un vulcan, afară stins într-una,

Înăuntru, însă, clocotind.

virgil carianopol-tare-am fost